Pe 28 septembrie 2014, a avut loc a 41-a editie a Maratonului International de la Berlin. La eveniment au participat 56.061 sportivi reprezentand 130 natiuni, iar pe probe: maraton (40.004), patine cu rotile (5.652) si mini-maraton (8.642).
Pentru mine, a reprezentat motivatia unei calatorii pe care am inceput-o cu un an inainte, in urma editiei din 2013. Atunci am vazut la televizor finalul cursei in care kenianul Wilson Kipsang Kiprotich a stabilit un nou record mondial de 2:03:23 si am aflat de posibilitatea inscrierii la o tombola pentru participare, ceea ce am si facut.
Pe 31 octombrie, am primit confirmarea ca am fost extras dintre cei 74.707 inscrisi. Atunci a fost un amestec de entuziasm pentru posibilitatea de a participa la un eveniment de asemenea amploare si neliniste in legatura cu pregatirile pe care le aveam de facut.
La acel moment, cea mai lunga distanta era un semimaraton pe care il alergasem cu un an in urma. Asa ca primul pas a fost planificarea primului maraton. Astfel ca pe 1 decembrie l-am alergat la Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc in 4:23.
Apoi a urmat si primul maraton international la Roma pe 23 martie, unde am participat impreuna cu fratele meu (care a alergat primul lui maraton) si un numeros grup de romani. Dupa 3 saptamani, pe 13 aprilie, am alergat la Maratonul International din Cluj-Napoca impreuna cu Vlad si mi-am stabilit recordul personal de 3:30 si unul dintre obiectivele majore din 2014.
In perioada martie-iunie, am avut competitii in aproape fiecare saptamana. Si programul mi-l planificasem cam in acelasi mod pana la sfarsitul lui septembrie. In acest interval, am alergat 2 semimaratoane (unul de sosea si unul montan) si 7 maratoane (3 pe asfalt, 1 pe pamant si 3 montane), dintre care 2 in 5 zile si 3 in 13 zile, fiecare in mai putin de 3:45.
Dupa aceste performante, m-am gandit ca era cazul sa imi fixez un nou obiectiv pentru Berlin si anume sub 3 ore, ceea ce ar fi insemnat si calificarea pentru Maratonul de la Boston. Asa ca le-am scris si organizatorilor pentru a actualiza recordul personal de 3:30 si a ma pozitiona intr-o zona mai in fata, ceea ce au si acceptat.
Accidentarea de la Cozia de la inceputul lunii iulie nu m-a impiedicat in prima faza sa particip cu mana in ghips la 2 ultramaratoane montane: 7500 si VLC. Totusi, operatia de pe 25 august a reprezentat o mare provocare, in primul rand pentru ca in luna septembrie aveam programate primul triatlon olimpic la Mamaia, ultramaratoanele de la Ciucas si Transmaraton si maratonul de la Berlin.
Dupa operatie, in fiecare zi imi faceam sperante ca ma voi recupera si voi putea participa la ele. Pe masura ce timpul trecea si le vedeam pe fiecare ca trec, suferinta si disperarea au atins cote alarmante.
Punctul culminant a fost in saptamana dinaintea maratonului de la Berlin, cand mi-am dat seama ca nu mai am sanse de participare. Atunci le-am scris din nou organizatorilor pentru a-i anunta si am primit un raspuns foarte surprinzator si placut din partea lor. Si anume sa completez un formular si sunt inscris automat la editia de anul urmator, cu o reducere de 30%. I-am spus si lui Daniel care era intr-o situatie asemanatoare si am trimis amandoi formularele.
Astfel ca ceea ce parea un final nefericit s-a transformat intr-un nou inceput. Sunt recunoscator pentru ca recuperarea merge din ce in ce mai bine si ma pregatesc deja mental pentru noua calatorie pe care o incep catre a 42-a editie a Maratonului International de la Berlin.
In acest an, castigatorii au fost Dennis Kimetto din Kenia la masculin cu 2:02:57 (ceea ce inseamna un nou record mondial) si Tirfi Tsegaye din Etiopia cu 2:20:18.
Pingback: Retrospectiva si premiile sportive pentru 2014 | Cristian David-Matei