Duminica, 8 iunie, s-a desfasurat a cincea editie a Hercules Maraton. Evenimentul a fost organizat de Alternative TM in Muntii Cernei si a reunit aproximativ 400 de alergatori. Competitia a inclus 2 probe: Maraton (44,5 km, 2300m D+, timp limita 10h) si Semimaraton (21,4 km, 1100m D+, timp limita 5h).
Pentru mine, a fost al optulea maraton si al treilea montan. A fost inca un concurs special pentru ca s-a desfasurat in ziua marii sarbatori a Rusaliilor (dupa ce de Florii am alergat la Maratonul International Cluj si a doua zi de Pasti la Maratonul celor 2 lacuri), avea numele unuia dintre eroii mitologici preferati si profilul traseului era pe gustul meu (cu urcari si coborari lungi si abrupte). 
Am plecat sambata dupa-amiaza pe directia Pitesti – Craiova – Drobeta-Turnu Severin -Baile Herculane si am ajuns la timp seara pentru a ne ridica pachetele de concurs. Valea Cernei era dintr-o alta dimensiune, cu peisaje de basm, paduri dese, case rasfirate si fara semnal la telefoane.
Si la cazare am avut o intampinare mai aparte cand am gasit un scorpion in baie. Noaptea a fost ceva mai agitata, mai ales ca m-am trezit de cateva ori si aveam impresia ca misca ceva in pat. 
Dimineata a venit ca o binecuvantare si eram bucuros ca m-am trezit teafar si nevatamat. Am luat o gustare la micul dejun, am citit rapid descrierea traseului si apoi ne-am indreptat spre zona de start. Era muzica, multa agitatie si incepea sa se incalzeasca.
Eram intr-o forma fizica buna, mai ales dupa ce imi revenisem aproape complet dupa raceala si miercuri stabilisem un nou record la alergarea pe scari din Parcul Romniceanu. Ma simteam minunat si psihic, era al treilea concurs consecutiv fara obiectiv de timp, iar sufletul abia astepta o noua aventura. 
Am plecat ca din pusca la start si dupa cativa zeci de metri eram impreuna cu liderii cursei. M-am uitat in dreapta si l-am vazut pe Bogya, in stanga pe Radu (ambii la maraton), iar putin in fata era grupul de semimaratonisti.
Prima portiune ma avantaja pentru ca era pe asfalt si simteam beneficiile antrenamentelor de viteza din ultima perioada. Am avut un gand sa accelerez si sa ma alatur grupului din fata si am decis pana la urma sa mentin ritmul pentru ca urmau urcari solicitante.
Cursa a avut practic doua jumatati foarte diferite care au corespuns oarecum si profilului traseului. In prima jumatate, in care au fost predominant urcari, am mentinut un ritm foarte bun si chiar am alergat in portiunile cu pante mai line. De asemenea, am avut parte de companie alaturi de Mihai si Dumitru in prima parte si apoi de Paula si Mircea.
Cea mai solicitanta a fost zona de pe culme cu peste 10 km fara puncte de revitalizare (intre kilometrii 21 si 32). Soarele arzator, potecile inguste si jnepenisul care zgaria picioarele au fost provocari suplimentare.
Pe coborarea ce a urmat, am resimtit mari dureri din cauza pietricelelor care imi intrasera in incaltaminte. Ambitia de a continua pana la urmatorul punct de alimentare nu a fost o decizie tocmai inteleapta, mai ales ca pe unele portiuni chiar am fost nevoit sa merg.
La kilometrul 32 a venit izbavirea. Am avut oportunitatea sa ma rehidratez si m-am asezat relaxat pe iarba pentru a-mi curata incaltamintea. Am observat ca ciorapii erau sfasiati si aveam numeroase bataturi si basici. Daca in urma cu o luna, mi-ar fi dat mari batai de cap, de aceasta data mi-am pastrat calmul si energia pozitiva si m-am incaltat la loc. 
Am avut parte si de o intamplare amuzanta cand a venit urmatorul concurent si a fost anuntat ca este pe locul 19 la un minut dupa cel din fata. M-am uitat la voluntari si ei la mine, dupa care am izbucnit in ras si i-am spus ca eu sunt cel care eram inainte. Astfel ca a pornit din nou la drum si a avut ocazia sa ma depaseasca.
Dupa scurt timp, am plecat si eu. De-acolo ne-am intersectat cu traseul de semimaraton si pe langa marcajele cu rosu pentru fiecare kilometru de la maraton, aveam si marcajele cu galben pentru kilometrii de la semimaraton.
In cea mai mare parte am fost insotit de ingeri si spiritele muntilor si padurilor, am avut cateva stari de transa prelungita, cateva experiente extracorporale, iar kilometrii parca treceau pe repede inainte.
Pe langa peisajele de basm, am intalnit si o fauna foarte diversificata cu animale salbatice (serpi, soparle, veverite, ciocanitori) si domestice (cai, vaci, oi, porci, gaini, caini). Satenii si turistii pe care i-am intalnit pe traseu au fost foarte prietenosi si ne-au incurajat. De asemenea, voluntarii au fost de un mare ajutor, punctele de revitalizare foarte bine alimentate, iar marcajele vizibile si bine amplasate.
Ploaia care ne-a urmarit ceva vreme si ne-a prins pana la urma a fost in acelasi timp o binecuvantare si o provocare. Atmosfera a devenit mai racoroasa, iar traseul destul de alunecos, mai ales ultima coborare pe care mai mult am mers.
Castigatorii au fost Florin Laza cu 4:07 la masculin si Paula Dogaru cu 5:21 la feminin. Eu am incheiat in 5:47 si m-am clasat pe 24 la general si 9 in categoria masculin 18-29 ani. A fost cea mai lunga cursa atat ca distanta, cat si ca timp.
Hercules a incheiat seria celor 3 maratoane montane dintr-o luna (dupa Eco si Apuseni), iar acum urmeaza primul triatlon la Buftea si 2 curse de pregatire pentru 7500: Retezat Trail Race si Cozia Mountain Run.
Pingback: Articole scrise in iunie 2014 | Cristian David-Matei