Adriana Istrate redefineste imposibilul

Anul acesta am inceput un nou proiect si anume: o serie de povesti despre sportivi. Consider ca astfel de povesti pot reprezenta exemple care inspira si care promoveaza valori pozitive si autentice.

Ii multumesc si ii sunt recunoscator Adrianei pentru ca a acceptat sa fie prima care isi impartaseste o parte din povestea ei si sa deschida seria de povesti despre sportivi. Pentru mine, transformarea si evolutia rapida si spectaculoasa a Adrianei reprezinta unul dintre cele mai inspiratoare si autentice exemple.

Apreciez energia ei pozitiva pe care o transmite intr-un mod autentic, cu caldura, lumina, calm si incredere. Consider ca incheierea cu succes a ultramaratonului de 100 km din Antarctica si castigarea lui este una dintre cele mai semnificative performante sportive romanesti ale anului 2014, alaturi de Simona Halep si Ana-Maria Branza.

Si mai impresionant mi se pare ca ultramaratonul din Antarctica reprezinta doar primul pas catre obiectivul ei 777: prima femeie din lume care alearga 7 maratoane si 7 ultramaratoane pe 7 continente, in 777 zile.

Ba mai mult, ea isi dedica aceasta calatorie sustinerii cauzei HOSPICE Casa Sperantei si isi doreste sa stranga 15.000 Euro pentru ingrijirea copiilor bolnavi de cancer. Aceasta este pagina de Galantom a Adrianei unde va invit sa donati pentru a o sprijini: http://hospice.galantom.ro/adrianaistrate

In continuare, puteti citi o parte din povestea unei adevarate campioane:

Biografie introducere (loc si data nasterii, studii, ocupatie, hobby-uri, etc.)

21.11.1980, minunata zi a nasterii mele

Braileanca prin nastere, bucuresteanca prin ocupatie si domiciliu si ardeleanca cu sufletul

Facultate de Management si Marketing si un Master in Managementul Investitiilor. 

Hobbyuri: Pe langa alergat? Citit, ascultat muzica, calatorii (chiar foarte mult), gatit, vizionat filme, cumparaturi (carti, carti si carti), socializare cu oameni mai destepti decat mine, lucrul in gradina de legume si condimente, dezvoltare personala, implicare in proiecte sociale, umanitare

Care este misiunea ta?

Daca as fi primit intrebarea acum doi ani, nu cred ca as fi avut vreun raspuns in minte. Din fericire, in ultimul timp, am constientizat sensul tuturor actiunilor mele si mi-am dat seama ca principalul meu obiectiv este sa las in urma mea o lume mult mai buna decat daca nu as fi existat, asa cum bine spune R. W. Emerson. Pentru a reusi, am nevoie sa ma transform eu in primul rand si sa devin cea mai buna versiune a mea, pentru ca doar astfel ii poti ajuta pe ceilalti. Pana la urma, dai din ceea ce esti. Toate schimbarile facute de mine in ultima perioada au pornit dintr-o dorinta a mea de a ma simti mai bine in pielea mea, de a avea mai multa energie. Am luat o singura decizie si anume sa alerg. Restul, au venit de la sine.

Care sunt valorile tale?

In aceasta perioada a existentei mele ma simt reprezentata de si actionez in conformitate cu urmatoarele: sanatate, sinceritate, implinire, dragoste, cunoastere, prosperitate, libertate, responsabilitate, contributie, determinare, perseverenta, empatie, curaj, crestere si dezvoltare, echilibru, natura, credinta si recunostinta. Evident, lista continua iar efortul de reasezare a valorilor reprezinta o actiune constanta, in functie de scopurile propuse si atinse.

Care sunt modelele tale in viata / sport / alergare?

Nu am modele dar exista persoane care mi-au influentat si influenteaza dezvoltarea si le sunt recunoscatoare ca au aparut in viata mea exact atunci cand aveam nevoie. De la fiecare am preluat exact acele principii care au modelat constructiv atat propriile vieti cat si ale celor din jur si m-au ajutat sa vad lucrurile in ansamblu, dincolo de persoana mea. Incep prin a multumi celor mai buni prieteni si merg catre acele persoane publice pe care le-am remarcat: Dalai Lama, Albert Einstein, Steve Jobs, Andrei Rosu.

Care a fost / este motivatia ta pentru a face sport / a alerga?

Declansatorul alergarii a fost contextul din martie 2013, atunci cand eram complet lipsita de claritate si perspectiva in legatura cu fiecare aspect al vietii mele. Simteam ca ceva nu functioneaza corect, nu stiam ce anume pentru ca nu aprofundam starile respective, probabil din teama de necunoscut sau de adevar, mai bine zis. Ma complaceam intr-un aparent confort fara sa realizez, de fapt, disconfortul. In acest context, am auzit discursul lui Andrei Rosu la una din conferintele organizate de BCR Banca pentru Locuinte, compania in care lucrez. La finalul prezentarii sale stiam deja ca voi incepe sa alerg, fara sa bravez pe tema. Dintr-o data, ma vedeam intr-un viitor mult mai luminos, mai plin de viata, mai energic. Daca aceasta a fost motivatia de a incepe, ceea ce m-a facut sa merg mai departe a venit din satisfactia pe care o aveam din primele alergari, apoi, din fiecare noua borna atinsa (3km, 5km, 10,… etc), primul concurs de alergare, primul semimaraton. Foarte ciudat, ieseam din casa stiind ca voi trece prin senzatii nu foarte placute (chiar de chin, uneori), insa, chiar si asa, la final, eram extrem de multumita ca am realizat alergarea respectiva. 

Continui sa alerg deoarece a devenit parte din obiceiurile mele, ca mersul la serviciu si pentru ca hraneste una din valorile mele – sanatatea. 

Cum ai inceput sa faci sport / sa alergi?

A doua zi dupa discursul lui Andrei Rosu, m-am echipat cu ce imbracaminte sport aveam pe acasa si am iesit in parcul Tineretului sa vad care-i treaba cu alergatul, cum se face, cat de greu e, cat pot sa alerg. Am reusit doar o tura de parc cu 20 de opriri senzatiile simtite fiind, pe rand: de frig, de cald, de foame, de sete, dureri in picioare, dureri in gat, de stomac. Chiar si asa, am repetat experienta pana cand am facut prima tura fara sa ma opresc. Primii trei kilometri mi-au oferit prima senzatie de mandrie In tot timpul asta, am citit foarte multe articole despre alergat, tocmai pentru a ma pune la curent cu acest sport. Ca o urmare fireasca, m-am inscris la prima competitie, 21km pe Transfagarasan, la finalul caruia am plans de fericire! De aici incolo, lucrurile au curs normal. Dupa terminarea Maratonului International Bucuresti, ma intrebam: daca am reusit sa parcurg 42 km in doar sase luni, ce alte resurse mai am disponibile si de care eu nu stiu inca. Ideea de a merge mai departe ma imboldea si astfel mi-am propus sa fac o cursa de 100km. 

Ce alte sporturi practici / ai practicat?

In clasele 5-7 am facut volei insa niciodata la nivel de performanta pentru ca eram mica, slaba si lipsita de putere in brate. Peste 15 de ani, singura legatura cu sportul erau cele cateva abonamente la sala pe care, le utilizam si nu prea, pentru ca, evident “nu aveam timp”. Fara sa fiu atrasa indeosebi de sport participam cu placere la orele de educatie fizica si nu-mi luam vreodata scutiri medicale. Un punct in plus ar fi genele bune primite de la parinti, banuiesc

De ce ai ales alergarea?

Inca nu stiu daca eu am ales alergarea sau ea pe mine insa ma bucur de rezultat. Este un sport la indemana care nu presupune cine stie ce infrastructura, echipament de specialitate, abonament la sala sau instructor. Doar dorinta de a iesi din casa, chiar daca ai si “alte lucruri de facut”. Campania de la TV ne spune ca pentru o viata sanatoasa sunt necesare minimum 30 minute de miscare pe zi, asadar, de ce nu le-am face in alergare? 

Ce reprezinta sportul / alergarea pentru tine?

Sportul in general si alergarea pentru mine inseamna, in primul rand, energie. Mai departe, pentru ca sunt energica, am pofta de viata si de tot ceea ce ea imi ofera: familie, prieteni, serviciu, oportunitati de tot felul pe care nu le mai ratez din cauza ca sunt “obosita”. Ceea ce defineste un sportiv performant sunt urmatoarele caracteristici: dorinta de crestere si evolutie, determinare, disciplina, incredere in propria persoana, concentrare, managementul timpului, adaptabilitate, maturitate emotionala, rezistenta (aici ca toleranta la presiuni fizice si psihice). Iar eu lucrez la fiecare din aceste caracteristici pentru o mai buna versiune a mea: in familie, la serviciu, in relatiile mele. In cele 21 de luni de alergare am implementat obiceiuri care mi-au adus satisfactii personale multiple si am de gand sa continui

Care a fost prima competitie / primul eveniment sportiv / de alergare la care ai participat?

Primul eveniment sportiv a fost in mai 2013 organizat de colegii din clubul NoStress – triatlon la Mogosoaia, o alergare de 5 km impreuna cu alti doi colegi care au facut proba de inot si bicicleta. A urmat apoi primul concurs de alergare si anume Transmaraton, in sepembrie 2013, unde am participat la proba de 21km. Doamne, ce zi a fost atunci! Nu-mi venea sa cred ca reusisem sa-mi duc la capat primul proiect sportiv din viata mea. 

La ce alte competitii / evenimente sportive / de alergare ai participat?

A mai fost o alta editie a NoStress Triatlon la Olimp (alergare in stafeta), apoi Maraton International Bucuresti (42km), Semimaraton Petrom Bucuresti (21km), Ciucas X 3 (21km), Transmaraton 2014 (64km), Antarctica (100km).

Care a fost cea mai mare provocare pana acum? Ce ai invatat din ea? Cum ai reusit sa o depasesti? Care a fost o competitie / eveniment memorabil? De ce? Cum a fost?

Aceste intrebari au acelasi raspuns deoarece Antarctic Ice Marathon reprezinta cea mai mare provocare, un eveniment memorabil, de anvergura. Provocarea a fost atunci cand mi-am propus ca obiectiv o cursa de 100km in Antarctica, fara sa am foarte multa experienta in spate, fara sa stiu ce ma asteapta, fara sa stiu de unde o sa fac rost de sponsorizare si fara un plan concret de antrenament pentru a ajunge acolo. Un lucru este cert, am crezut foarte tare ca se va realiza si asta s-a vazut in fiecare actiune. Vorbeam ca si cum as fi ajuns acolo, ma pregateam imaginandu-ma la linia de finish. Cu astfel de ganduri, am cautat sa implementez fiecare aspect din cele pe care nu le stiam, cerand ajutorul celor care m-ar fi putut sprijini: companii si prieteni pentru sponsorizare, 5AM Coaching si CIA – coaching in alergare pentru antrenament, plan de nutritie, produse sportive si consiliere pentru alinierea obiectivelor cu valorile personale. A fost o munca de noua luni la finalul careia treceam linia de finish in Antarctica, la 15000km de casa, chiar de ziua mea! Din acel moment, am schimbat definitia “imposibilului”.

Cum se potriveste activitatea sportiva / alergarea cu misiunea si valorile tale?

Una o hraneste pe cealalta deoarece, am ales sa alerg gandindu-ma ca ma voi simti mai energica si mai plina de viata. Imi doream tare mult sa ma bucur de tot ceea ce ma inconjoara iar singurul mod prin care puteam obtine acest lucru era sa ma simt bine, adica sa am energie. Cu totii stim ca sportul inseamna sanatate, chiar daca procesam informatia doar la nivel teoretic. Atunci cand am avut in fata mea un exemplu foarte clar de transformare datorita alergatului, totul a devenit foarte simplu si multe intrebari aveau deja un raspuns: voi alerga. Astfel, voi fi sanatoasa, organizata, determinata sa fac eu insami schimbarile pe care le asteptam in jurul meu.

Care sunt obiectivele urmatoare?

Anul 2015 reprezinta finalizarea proiectului 777 (7 maratoane, 7 ultra pe 7 continente), asta inseamna inca 13 competii pe toate cele sapte continente. Dupa aceea, ma voi indrepta catre triatlon si depasirea altor limite precum inotul si mersul pe bicicleta. Evident, obiectivele au aparut si in celelalte planuri ale existentei mele, cum ar fi familia sau serviciul. Drumul catre cea mai buna versiune a mea presupune crestere si evolutie in fiecare zi si abia astept sa vad ce alte resurse voi mai accesa pentru a le atinge.

Cum te ajuta sportul / alergarea in viata de zi cu zi?

Asa cum spuneam, hraneste mai multe din valorile mele si, odata cu asta sunt mult mai aproape de obiectivele pe care mi le propun. Alerg ca sa ma mentin sanatoasa, vreau sa am o stare de sanatate excelenta pentru a putea derula toate celelalte activitati si a ma simti bine in pielea mea. Antrenamentele ma determina sa am mai multa grija cu timpul meu, sa prioritizez activitati, sa am grija ce mananc. Apoi, sportul te face mult mai fericit iar asta se traduce in relatii armonioase cu cei din jur. Atunci, cand l-am auzit pe Andrei Rosu vorbind despre schimbarile din viata sa, mesajul care ajungea la mine era acela de speranta, de energie, de cunoastere si toate pornind de la ideea de a alerga. Am ales si eu acelasi instrument prin care sa-mi imbunatesc viata si efectele nu au intarziat sa apara. Alergatul mi-a clarificat mintea in foarte multe aspecte si mi-a oferit diverse ocazii pentru a fi recunoscatoare, stare pe care o recomand tuturor.

Care sunt punctele tale forte si slabe in alergare? De ce?

Nu am scris pana acum despre asa ceva dar e o buna ocazie de la trece in revista. Sa vedem, puncte slabe… Cred ca un punct slab in alergare este ca nu m-am nascut in Kenya Lipsa experientei in alergare este un aspect pe care il voi imbunatati cu timpul, la fel cum voi face si cu tehnica de alergare. In rest, ma bucur ca am o sanatate foarte buna, un corp potrivit unui alergator de anduranta si un psihic care m-a ajutat pana acum sa ajung pana la o cursa de 24 de ore. Peste toate acestea adaug, determinarea de a nu ma lasa infranta de momentele grele, tenacitatea de a-mi indeplini scopurile, curiozitatea si curajul de a-mi propune obiective marete. 

Cum reusesti sa imbini partea profesionala si personala cu sportul / alergarea?

Alergarea a influentat pozitiv celelalte aspecte ale vietii mele, precum jobul si partea personala. De fapt, sportul a devenit acum parte importanta din ceea ce numesc segmentul personal. Antrenamentele au loc preponderent dimineata si in weekenduri ceea ce imi ofera suficient timp de alocat familiei si prietenilor. Despre calitatea relatiilor, am vorbit mai inainte. La serviciu, de asemenea, am avut ocazia de a aplica principiile din sport pentru a-mi organiza mult mai bine activitatea si a deveni la fel de concentrata pentru a obtine rezultate bune. Pentru proiectul 777 am profitat si voi profita de zilele de concediu restante, asadar, nici aici nu voi crea un dezechilibru. Practic, nu exista vreun plan in care alergarea sa nu-si aduca contributia, de aceea ma bucur foarte tare ca am ales sa fac acest pas in martie 2013.

Care este stilul tau de viata (rutina zilnica, saptamanala; alimentatie, hidratare, miscare, relaxare, odihna)?

Ma trezesc dimineata la ora 5.00, beau 0.5l apa si mananc 1-2 fructe de sezon, imi pregatesc shake-ul de dimineata apoi ies la alergat, daca am in program antrenament sau citesc ori scriu pentru diverse lucruri. Intre 9 – 17.30 sunt la birou, iar dupa ora 18.00 imi aloc timp familiei, prietenilor, cumparaturi sau orice alte lucruri normale pentru o persoana de varsta mea. La ora 21.30 ma pregatesc de somn, cu momente de revizuire a zilei care tocmai se incheie si recunostinta pentru ceea ce s-a intamplat peste zi. Weekendurile sunt rezervate antrenamentelor lungi, indiferent ca sunt in Bucuresti sau in afara lui. Referitor la hidratare, de fiecare data beau apa “imbunatatita” adica, adaug antioxidanti si/sau lamaie si produse izotonice pentru sportivi de la Isostar in timpul antrenamentelor lungi si concursurilor. Alimentatia este una simpla in pregatire dar complexa in nutrienti si anume, una bazata in proportie de 60 – 70% pe fructe, legume si plante verzi, negatite. La acestea, adaug, carbohidrati si proteine din paste, orez, paine neagra/secara, fasole, naut, linte. Restul il constituie consum de branza, oua, peste, in cantitati pe care incerc sa le reduc la un minim posibil spre deloc. Imi place ideea unei alimentatii raw vegane si fac trecerea treptat catre asa ceva.

Care este planul de antrenament (frecventa, tipuri)?

Antrenamentul difera foarte mult de planul competitional pe care il pregatesc. Pentru maratonul din 2013, am urmat planul de antrenament pentru maratonul de la Polul Nord, postat de Andrei Rosu pe blogul sau. Pentru ultramaratonul din Antarctica, m-am antrenat cinci luni, tot dupa un program oferit de Andrei care a presupus alergari intre 3 si 5 zile pe saptamana, cu distante intre 5 si 60 km, in functie de etapa in care eram (de crestere a distantelor, incarcare, reducerea distantei si cresterea vitezei). In prezent fac exercitii de intarire a muschilor si alegari de maxim 20km, pastrandu-ma intr-o stare buna pentru viitoarele competitii din planul 777, inca 13 maratoane si ultramaratoane.

Cum simti ca te-ai dezvoltat de-a lungul activitatii sportive? Care a fost evolutia ta?

De la o persoana stresata si lipsita de energie am ajuns acum sa ma simt foarte energica si dornica sa ma bucur de viata, cu tot ceea ce ofera. Eram o persoana delasatoare, alegand sa ma complac si resemnez pentru tot felul de lucruri. Am ales sa alerg ca sa fiu tot timpul pusa in situatii provocatoare pentru care sa fiu nevoita sa ma antrenez, sa ma pregatesc, sa citesc, sa ma documentez, sa iau legatura cu alti oameni care ma pot sprijini cu informatii utile. Eram o persoana careia ii era foarte greu sa-si exprime sentimentele iar acum scriu randuri intregi pe un blog care a ajuns la 5000 de vizualizari si vorbesc despre rezultatele mele in fata oamenilor. In continuare, am o pofta nebuna de a face lucruri si o curiozitate imensa de a vedea ce ma mai asteapta pe fiecare nou continent pe care voi ajunge. Am incredere in mine si in ceea ce lumea in care noi traim are de oferit.

Daca nu ai face sport / ai alerga, ce altceva ai face?

Mi-e greu sa ma imaginez intr-o situatie in care nu voi mai face sport insa, voi incerca sa ma indrept catre alte actiuni pe care sa le fac cu placere si anume: sa descopar gusturi noi prin gatit, sa ma conectez cu roadele pamantului prin gradinarit si agricultura, sa exprim iubire si frumusete prin dans, fotografie, sa ii unesc pe oameni in actiuni umanitare si responsabilitate sociala, sa cunosc lumea prin citit si calatorii si sa exprim frumusetile naturii prin scris. De fapt, cred ca imbin, deja, o parte din aceste actiuni in programul meu, alaturi de sport. Asadar, as continua pe acelasi drum…

Ce sfaturi ai pentru cei care fac sport / au inceput sa faca sport / nu fac sport?

Daca au inceput sa faca ori fac deja, ii felicit pentru decizie. Cred ca au descoperit deja avantajele sportului astfel incat singurul sfat este acela de a continua. Daca nu fac, desi conditia fizica o permite, atunci ii invit sa se inscrie ca voluntar intr-un concurs de alergare sau triatlon, sa stea de vorba cu organizatori, concurenti sau familiile acestora pentru a-i intreba de ce fac ceea ce fac. Sa nu astepte primul caz de boala pentru a-si schimba viata, sa inceapa o forma de miscare, oricare ar fi ea, pentru a fi intr-o forma excelenta.

Puteti afla mai multe si urmari in continuare povestea Adrianei pe blog-ul ei personal: http://adrianaistrate.blogspot.ro/