Wings For Life World Run 2014

Duminica, 4 mai, s-a desfasurat prima editie a Wings For Life World Run. A fost un eveniment special cu cifre imense: 35.397 de alergatori, 162 de nationalitati, 34 de curse, 32 de tari, 13 fusuri orare, 6 continente, 530.928 km alergati, 3.000.000 Euro obtinuti.

Scopul a fost unul caritabil, iar noi am alergat pentru cei care nu pot. Taxele de participare au fost donate integral fundatiei Wings For Life care se ocupa de cercetare pentru gasirea unui remediu pentru traumatismele coloanei vertebrale. Astfel, Wings For Life World Run a fost foarte inspirat denumita si “Cursa Ingerilor”.

Formatul a fost unul cu adevarat inedit. Participantii au pornit in acelasi timp indiferent de locul unde se desfasura cursa, iar sosirea venea din spate si era reprezentata de o masina care ne urmarea (comparata cu un balaur sau cu Godzilla). Eu mi-am imaginat o cursa asemenea celebrului desen animat cu Road Runner si coiotul.

In Romania, au fost aproape 700 de participanti, iar traseul a fost pe DN3-DN3A (Bucuresti-Fetesti). Startul s-a dat la ora 13 din parcarea de la Cora Pantelimon, drumul a fost complet inchis, iar punctele de alimentare erau plasate la cate 5 km.

Experienta Wings For Life World Run cu greu poate fi exprimata in cuvinte, in imagini sau in inregistrari. Este o cursa care trebuie simtita si traita. Este ca un uragan de energie: te invaluie brusc, te ridica sus de tot si apoi te tranteste puternic la pamant.

Avand in vedere ca desfasurarea competitiei a fost mai speciala, m-a ajutat sa-mi stabilesc 2 obiective dupa care sa ma ghidez. Primul a fost un nou record personal la semimaraton (sub 1:43), iar al doilea sa ajung la 28 km (medie sub 5 min / km). Stiam ca ambele sunt realizabile, deoarece la jumatatea distantei de la ultimele 3 maratoane alergate am avut 1:44, 1:45 si 1:46, iar la Maratonul International Cluj am alergat cu o medie de sub 5 min / km.

Eram pregatit pentru o vreme ploioasa si cu vant, dar Dumnezeu a tinut cu noi. Ploaia torentiala care a inceput sambata noaptea s-a oprit cu putin timp inainte de start si a pornit din nou dupa incheierea cursei.

Eu am plecat cu un ritm constant de 4:40-4:45 min / km si am reusit sa il mentin in cea mai mare parte a cursei. Principalele provocari au fost vantul (care a batut cu putere si se simtea mai ales in zonele deschise) si urcarile pe care le intalneam din cand in cand.

Pentru mine, zona cheie a fost intre km 12-13, care a reprezentat trecerea din dimensiunea fizica in cea spirituala. Practic, atunci am inteles un sens al denumirii “Cursa Ingerilor”, deoarece am alergat insotit de ingeri si efectiv am zburat pana la km 21.

La primele 3 puncte de alimentare am luat cate un pahar de apa in fuga, iar la cel de la km 20 am luat o sticla. Dupa incheierea semimaratonului, m-am uitat la cronometrul care arata 1:40 si m-am oprit cateva minute pentru a sarbatori noul record si primul obiectiv indeplinit.

Am trait din plin momentul, am savurat sticla de apa cu glucoza si un pliculet de zinc, m-am relaxat si mi-am facut calculele pentru urmatoarea portiune de parcurs. Dupa ce a trecut Hiroko pe langa mine, am alergat impreuna pana la urmatorul punct de alimentare de la km 25.

Aici a fost o alta zona cheie si m-am bucurat sa fiu intampinat de Bianca. M-am oprit sa mananc o bucata de banana, sa beau doua pahare de apa si sa-mi adun energia pentru ultima parte, deoarece stiam ca masina era din ce in ce mai aproape.

Tensiunea crestea cu fiecare pas si cu greu am reusit sa-mi pastrez cumpatul si ritmul. Cand am vazut marcajul de la km 28, am auzit si biciclistii care anuntau apropierea masinii. Mi-am zis ca am ajuns cu bine pana aici, sunt asa aproape de obiectiv si am sa ajung pana acolo.

Am luat si ultima bucata de glucoza care imi mai ramasese, m-am uitat la coiot care era la cativa metri in spat si am declansat sprintul. Dupa ce am trecut de marcaj, m-am oprit si am avut timp si sa salut convoiul, deoarece, aparent, am fost mai rapid decat masina.

M-am urcat in microbuz alaturi de ceilalti colegi care parcursesera distante apropiate si am ajuns inapoi in cortul de la start. Aici am primit medalia, am facut poze si am avut o adevarata petrecere in timp ce ii urmaream la televizor pe cei care mai ramasesera in cursa.

La nivel mondial, castigatorul a fost Lemawork Ketema din Etiopia care a alergat 78,58 km in Austria, iar la feminin Elise Selvikvag Molvik din Norvegia care a alergat 54,79 km in Norvegia. In Romania, castigatorii au fost Eugen Constantin Sorop la masculin cu 58,86 km si Liliana Maria Danci la feminin cu 39,03 km. Eu am parcurs distanta oficiala de 28,05 km si m-am clasat pe locul 2213 mondial si 41 national.

Multumim organizatorilor pentru logistica impresionanta pe care au coordonat-o, voluntarilor care ne-au oferit sprijinul necesar, suporterilor care au creat o atmosfera de sarbatoare (cum mai vedeam pe la tururile de ciclism) si mai ales participantilor care au pus suflet in alergare.

Wings For Life World Run a fost un eveniment care a cuprins mai multe dimensiuni si probabil in urmatorii ani va avea o amploare din ce in ce mai mare. Energia intensa si patrunzatoare am simtit-o cu multe zile inainte de start, in timpul cursei si inca o mai simt.