Un copil, la gradinita, incearca sa-si-ncalte cizmulitele
Pt ca nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei
Cu tot trasul si-mpinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre
Pana cand a reusit totusi sa-l incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De-aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis:
- Doamna, dar sunt puse invels…
Intr-adevar, erau pe picior gresit…
Nu a fost cu nimic mai usor sa-i scoata cizmulitele decat sa i le puna. Totusi, a reusit sa-si pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau-ncaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia
Insa atunci baietelul a zis:
- Cizmulitele astea nu-s ale mele!!
In loc sa strige la el: “De ce nu mi-ai spus??” educatoarea si-a muscat buza si-nc-o data s-a chinuit sa-l descalte
Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus:
- Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis sa le-ncalt pe-astea azi
Acum ea nu mai stia ce sa faca… Sa planga sau sa rada…?! A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pt a se lupta din nou cu cizmulitele
Cand, in sfarsit, l-a-ncaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a-ntrebat:
- Si-acum, unde ti-s manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!
Raspunsul…?!
- Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pield…
Morala: Aceasta povestire-i 1 omagiu la adresa tuturor celor care se sacrifica pt invatatura celor multi. Educatori, invatatori, profesori, traineri… iubirea fiecaruia din ei si-a pus amprenta asupra a ceea ce suntem noi-azi