Sambata, 13 iunie, s-a desfasurat a doua editie a Triatlonului de la Buftea. Evenimentul a fost organizat de Asociatia Pegas Triatlon Club si a inclus 4 probe:
- Triatlon Olimpic (individual si stafeta): Inot 1,5 km + Ciclism 40 km (10 ture x 4 km) + Alergare 10 km (4 ture x 2,5 km)
- Triatlon Sprint (individual si stafeta): Inot 750 m + Ciclism 20 km (5 ture x 4 km) + Alergare 5 km (2 ture x 2,5 km)
- Triatlonul Copiilor
- Crosul Copiilor
Pentru mine este un eveniment cu multiple semnificatii sufletesti: este organizat de clubul nostru, anul trecut a fost primul triatlon la care am participat si este in zona bazei de cantonament. 
Anul acesta am stabilit cu Flory sa facem o stafeta de sprint impreuna. Ea participa la primul ei triatlon la individual si urma sa faca si proba de inot de la stafeta, Radu (un coleg de antrenament de la inot) proba de bicicleta, iar eu alergarea.
Cu cateva zile inainte de concurs, Radu ne-a anuntat ca nu mai poate participa si aveam variantele sa gasim un alt inlocuitor sau sa fac eu si bicicleta. Cum n-am gasit inlocuitor, a ramas a doua varianta si urma sa fac un fel de duatlon. 
Desi nu aveam pregatire de bicicleta specifica pentru concurs (si mai ales pe o distanta de doar 20 km), am avut noroc ca la antrenamentul de marti facusem o “caramida”, iar la cel de joi intervale in pante. Din numeroasele discutii avute cu Marco, m-a incurajat ca e suficient pentru o cursa decenta.
Decizia in legatura cu bicicleta cu care sa particip a fost o adevarata provocare mentala. Intr-un final, am ales sa imprumut din nou mtb-ul lui Vlad (cu numele de cod “motoreta”) cu care am participat si anul trecut. Au fost numeroase argumente pro: avem o relatie speciala (mi-a fost partenera la primul triatlon), era in Buftea, are o experienta bogata, ne cunoastem foarte bine si imi ofera stabilitate si incredere. 
Obiectivul initial de 19 minute pe cei 5 km de alergare l-am recalculat de mai multe ori si am ajuns la o varianta confortabila de 50 minute la bicicleta si 20 minute la alergare. Dupa alte numeroase discutii cu Marco pentru stabilirea strategiei de cursa, concluzia a fost ca puteam sa merg mult mai bine la bicicleta, cu riscul sa cresc timpul de la alergare.
Avand in vedere ca timpul castigat ar fi fost mai mare decat cel pierdut, am acceptat sa-mi asum riscul si sa-mi stabilesc ritmul in functie de modul in care ma simt dupa prima tura de bicicleta. 
Ca si anul trecut, am ajuns la Buftea de vineri seara si am pregatit rastelurile si alte cateva detalii din zona de start. Dupa ce ne-am terminat treaba, m-am racorit putin in apa ideala din lac si apoi am alergat pe un camp din apropiere.
Am mers apoi la baza de cantonament, unde am pregatit bicicleta impreuna cu tatal lui Vlad. Dupa cateva peripetii si aproximativ o ora de pregatiri, era aranjata pentru cursa de a doua zi si am pornit pe ea la o plimbare scurta pana la Sabareni, unde am dormit noaptea in gazda la Cosmin.
De dimineata ne-am trezit inainte de rasaritul soarelui si am plecat inspre zona de start. Inviorarea am facut-o la cele 3 drumuri cu gardurile pe traseele de bicicleta si alergare. In scurt timp, zona s-a umplut de sute de oameni si era o puternica energie pozitiva.
Primul start a fost la triatlonul copiilor, dupa care au urmat cel olimpic si sprintul. Inca imi faceam incalzirea cand am vazut deja inotatorii iesind din apa si imediat a venit si Flory care a inotat excelent.
Am luat rapid bicicleta, am reusit o foarte buna urcare pe ea si am pornit la drum. Prima tura a fost de testare, m-am bucurat ca am prins traseul destul de liber si mi s-a paurt un fel de promenada. Am observat ca ma simteam foarte bine si am decis sa cresc ritmul cu fiecare tur.
Daca la primele doua ture, ocoleam gropile si gurile de canal, incepand cu a treia mi-am dat seama ca “motoreta” avea un talent special de a “zbura” peste ele. A fost un beneficiu semnificativ pentru a pastra cadenta si directia.
Un alt avantaj au fost urcarile pe care am observat ca recuperam destul de mult fata de cursieristi, iar la ultimele ture chiar reuseam sa depasesc cativa. Evident, pe plat si mai ales pe coborare, treceau ca sagetile pe langa mine, in special cele doua trenulete care se formasera dupa cateva ture.
Flory era foarte simpatica si draguta pe bicicleta ei originala. A fost mereu cu zambetul pe buze si radia energie pozitiva. Fiecare reintalnire era o bucurie si simteam un plus de energie care ma ajuta foarte mult.
La ultima tura am decis sa reduc ritmul si sa ma concentrez sa-mi activez muschii pentru alergare. Incepusem sa resimt efortul anaerob si sunt recunoscator ca picioarele m-au ascultat si chiar am reusit sa alerg de la primul pas dupa coborarea de pe bicicleta.
Dupa cateva peripetii in tranzitie (am reusit sa pun bicicleta in rastel din a treia incercare si m-am intors de la iesire sa las casca), am inceput proba de alergare cam in zig-zag. Am luat o sticla de apa din care am reusit sa beau cateva guri si treptat mi-am gasit ritmul.
Nu stiu daca era de la caldura, nivelul scazut de oxigen sau chiar era real, dar mi se parea ca vad in fata numeroase numere rosii (de stafeta). Ii depaseam pe rand si tot mai vedeam altii.
In a doua tura m-am reintalnit cu Flory care era in continuare zambitoare si am batut palma. Din calculele rapide pe care le-am facut (creierul era inca in regim anaerob), mi-am dat ca mersese foarte bine si la bicicleta.
Am rezistat miraculos pe caldura dogoritoare si echipa noastra a obtinut un timp total de 1:18. Flory a alergat extraordinar si a incheiat primul ei triatlon in 1:30.
Pepenele de la final a fost delicios, iar recuperarea a constat intr-o baie in lac, paste si cateva beri. Concursul s-a incheiat cu crosul copiilor, dupa care a urmat tombola si festivitatea de premiere.
La olimpic, castigatorii au fost Daniel Attila la masculin cu 2:01 si Stefania-Ecaterina Ion la feminin cu 2:28, la sprint, Mircea-Andrei Balica la masculin cu 1:04 si Andreea Balan la feminin cu 1:05, iar la stafete, sailfish Triatlon Team la olimpic cu 2:04 si Divertiland Park_Salvalife la sprint cu 1:03.
Flory a obtinut locul 4 la general si locul 1 la categorie. A avut 12:34 la inot + tranzitia 1 (al doilea timp la feminin), 56:03 la bicicleta (calculele se pare ca imi iesisera si timpul a fost intr-adevar foarte bun), iar la tranzitia 2 + alergare a obtinut 21:30 (primul timp la feminin si al treilea la general). Felicitari Flory
Echipa noastra s-a clasat locul 8 la general si 2 la categorie. Dupa experienta de la Gerar, am format inca o data o echipa frumoasa si am reusit sa obtinem un rezultat foarte bun. Multumesc Flory
A fost o provocare sa mentin avantajul obtinut de Flory la inot. Riscul de a forta la bicicleta a meritat pana la urma si am avut 44:06, iar la alergare 22:41, ceea ce inseamna un total cu aproximativ 3 minute mai bun decat obiectivul initial.
Marco m-a felicitat si a fost multumit de performanta de la ciclism, mai ales ca inseamna o imbunatatire de aproximativ 8 minute fata de timpul de anul trecut. Nu ma gandeam la un asemenea rezultat, dar echipa e echipa si concursul e concurs. Si astfel apare energia magica.
In concluzie, sunt foarte multumit si consider ca evenimentul in ansamblu a iesit mai bine decat prima editie si sunt convins ca o sa avem imbunatatiri si la editiile urmatoare.