Anul acesta, Craciunul a avut o semnificatie aparte. Am ajuns la Ramnicu Valcea pe 24 decembrie. Noaptea a fost la fel de agitata ca in ultima luna de cand ma gandesc la obiectivul principal pentru 2015.
De dimineata, dupa ce m-am trezit, am mers ca de obicei la Catedrala Arhiepiscopala pentru a participa la slujba de sarbatorirea a nasterii Domnului nostru Iisus Hristos. Pe drum, m-am rugat la Dumnezeu sa-mi limpezeasca gandurile si sa identific raspunsul pe care il cautam. 
Am simtit o emotie puternica atunci cand l-am intalnit personal pe Inaltpreasfintitul Varsanufie, noul Arhiepiscop dupa trecerea la Domnul a Inaltpreasfintitului Gherasim la 9 aprilie 2014.
Parintele Gherasim mi-a fost indrumator in invatatura spirituala si mi-a insuflat credinta crestina inca din anii copilariei. Cu caldura, lumina si blandetea cuvintelor sale, mi-a transmis valorile crestine precum dragostea, credinta, smerenia, recunostinta, generozitatea, intelepciunea, rabdarea si bunatatea.
Predicile sale reprezentau adevarate lectii de viata si patrundeau adanc in suflet. Sunt recunoscator pentru ca l-am cunoscut si mi-a fost invatator, iar acum spiritul sau este permanent alaturi de mine. Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii in Imparatia Sa! 
Anul acesta, Sfanta Liturghie a fost savrasita de Inaltpreasfintitul Varsanufie impreuna cu Preasfintitul Episcop-vicar Emilian Lovisteanul. La un moment dat in timpul slujbei, am fost cuprins de o energie puternica, am simtit o eliberare de gandurile si emotiile negative si am primit o revelatie asupra raspunsului cautat.
Acesta avea sa fie calificarea la Jocurile Olimpice de la Rio din 2016 cu un barem pentru maraton de 2:14, in loc de cel de 2:15 la care ma tot gandisem. Odata aflat raspunsul, am simtit liniste si pace interioara.
Intreaga slujba a avut o puternica influenta pozitiva asupra sufletului, mintii si corpului. Ma simteam intr-o stare de flux, parca pluteam si piesele puzzle-ului incepeau sa se lege. Aceasta stare continua chiar si in prezent si viziunea devine din ce in ce mai clara pana la cel mai mic detaliu. 
Dupa ce m-am intors de la biserica, restul zilei l-am petrecut impreuna cu rudele si familia. A fost un timp de calitate si ne-am bucurat de momente minunate si pline de dragoste, bucurie si caldura.
La ora 15, am fost la deja traditionalul eveniment de Craciun: “Alearga Porcu’”. Traditia a fost inceputa anul trecut de prietenii din Pitesti si au fost organizate evenimente in Bucuresti si Pitesti. Anul acesta, traditia s-a raspandit si in alte localitati din tara: Cluj-Napoca, Slatina, Galati si Ramnicu Valcea.
Am plecat impreuna cu fratele si varul meu si ne-am intalnit la intalnirea in Parcul Zavoi cu profesoara noastra de informatica, care a venit si ea insotita de sotul si baiatul ei. Asa ca a fost un eveniment de familie cu participanti din 3 generatii.
A fost o foarte buna ocazie sa ne revedem, sa impartasim din ultimii ani si sa facem putina miscare. Vremea a fost ca de primavara, cu soare si caldura, de parca mai era putin si incepea vara.
A doua zi de Craciun, am participat la Sfanta Liturghie la Biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel, dupa care am fost la mormantul bunicilor. De-acolo, mi-am inceput primul antrenament al zilei si am facut o alergare de aproximativ 20 km pana la Manastirea Cozia.
Vremea a fost placuta si m-am bucurat de aerul proaspat si de peisajele superbe. Pe drum, am fost salutat de cainii din curtile satenilor si de mai multi soferi, ba chiar unul a coborat geamul sa ma intrebe incotro ma duc. 
In Calimanesti, am revazut locul unde am avut accidentul din vara si a fost o buna ocazie sa ma eliberez de energia negativa, sa ma iert, sa ma impac cu mine si sa pot merge mai departe cu sufletul linistit.
La Manastirea Cozia am regasit universul aparte desprins parca din rai, incarcat de credinta si istorie. Momentele petrecute acolo m-au ajutat sa ma regasesc in interior si sa-mi armonizez sufletul, mintea si corpul.
Am plecat apoi in alergare pana la Calimanesti, dupa care am luat autocarul. Intreaga alergare a fost o experienta memorabila, iar la final ma simteam mult mai bine decat la inceput. Cand am ajuns inapoi in Ramnicu Valcea, m-a intampinat o ploaie racoroasa si revigoranta ca de toamna.
Am facut o pauza de cateva ore, in care am mancat, m-am odihnit si mi-am stabilit planul pentru al doilea antrenament al zilei. Am ales sa fac intervale pe aleea din Parcul Mircea cel Batran, deoarece are o forma circulara si o lungime de aproximativ 200 m.
La inceput, a fost o ploaie torentiala, care s-a transformat treptat in lapovita si apoi in ninsoare. Temperatura coborase pana la zero grade, astfel ca era o atmosfera adevarata de iarna. Antrenamentul a decurs foarte bine si m-am simtit din ce in ce mai bine cu fiecare tur alergat. A fost cea mai mare provocare din antrenamentele de pana acum.
In cele doua zile de Craciun, m-am simtit precum Scrooge, celebrul personaj al lui Charles Dickens si am trait o transformare sufleteasca, mentala si fizica. Sunt recunoscator pentru ca am reusit sa imbin cele doua domenii pe care le consider ca promoveaza energia pozitiva: religia si sportul.
Povestea continua…