Cea mai potrivita descriere a sentimentului maret al DRAGOSTEI o consider pe cea facuta de Apostolul Pavel in Epistola 1 catre Corinteni, capitolul 13: ”
- De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
- Si de-as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
- Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
- Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
- Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
- Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
- Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
- Dragostea nu cade niciodata. Cat despre proorocii – se vor desfiinta; darul limbilor va inceta; stiinta se va sfarsi;
- Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim.
- Dar cand va veni ceea ce este desavarsit, atunci ceea ce este in parte se va desfiinta.
- Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil; judecam ca un copil; dar cand m-am facut barbat am lepadat cele ale copilului.
- Caci vedem acum ca prin oglinda, in ghicitura, iar atunci, fata catre fata; acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, precum am fost cunoscut si eu.
- Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”
Dragoste si prietenie….
Se spune ca intr-o zi se intalneste Dragostea cu Prietenia si
Dragostea o intreaba: – “Daca eu exist… tu ce rost mai ai?”
Prietenia ii raspunde: -”Eu las un zambet acolo unde tu ai lasat o lacrima…”
Un post minunat! Multumesc si mult noroc.