Duminica, 18 mai, am alergat la Semimaratonul International Bucuresti 2014 pentru o sansa la performanta. Evenimentul a fost la a treia editie si a reunit aproximativ 6000 de participanti din 43 de tari. Competitia a inclus 6 probe: Semimaraton, Stafeta, Sfertmaraton, Cursa populara, Cursele pentru scaune cu rotile si Cursele copiilor.
Povestea participarii la acest eveniment incepe in urma cu cateva saptamani, deoarece nu se afla in programul meu pentru anul acesta. Traseul si distanta nu erau tocmai pe gustul meu, iar pe 17 mai aveam planificat sa particip la un ultramaraton de 100 km unde as fi obtinut si primele puncte pentru Ultra-Trail du Mont-Blanc.
Dupa o evaluare mai atenta a nivelului de pregatire si a programului de competitii, am decis ca ar fi mai inteleapta o alergare mai scurta. Initial, voiam sa particip la proba de stafeta, dupa care am acceptat oferta lui Vlad sa alergam impreuna semimaratonul in echipa “PwC run4fun Club“.
A insemnat o mare bucurie pentru mine, mai ales ca ma inspira mesajul de pe spatele tricourilor roz pe care le-am vazut la numeroase competitii: “Breaking my record”. Obiectivul principal era chiar micsorarea cat mai mult a proaspatului record de 1:40 stabilit cu 2 saptamani in urma la Wings For Life (cel oficial era de 2:05, obtinut la singurul semimaraton alergat pe asfalt in urma cu 2 ani). 
O schimbare in antrenamentele noastre a reprezentat-o introducerea unei sesiuni saptamanale de intervale pentru cresterea vitezei. Daca primele le-am facut in Politehnica, pe asfaltul cu care eram obisnuiti, in joia dinaintea semimaratonului am avut prima sesiune pe pista de atletism. Rezultatele au fost foarte bune si eram increzatori pentru cursa de duminica.
Sambata, am fost la antrenamentul Nike din Herastrau, unde am alergat relaxat si am obtinut un nou record personal al traseului de 30:11. Era un semn bun si un test important inainte de competitie. 
Apoi am mers in Piata Constitutiei unde am fost voluntar la cursele copiilor. Am petrecut clipe minunate, m-am bucurat de energia celor mici si a fost o buna oportunitate de conectare cu energia evenimentului.
Am avut ocazia sa ma intalnesc si cu Alex care a fost si el voluntar si sa discutam putin despre planurile pentru cursa. Era increzator si mi-a impartasit ca vrea sa se ia la fuga cu kenienii. 
Apoi, mi-am ridicat pachetul de participare si am trecut pe la standurile Ro Club Maraton si Pegas Triatlon Club, dupa care am mai facut un antrenament de duatlon: alergare pana in Parcul Tineretului, o ora de bicicleta si intoarcere in Piata Constitutiei. Acolo am sarbatorit implinirea a 2 ani a Pegas Triatlon Club impreuna cu colegii, prilej cu care am imbracat si noile echipamente oficiale.
Dupa, m-am intalnit cu Vlad si am plecat spre baza de cantonament de la Buftea unde am pus la punct ultimele detalii pentru concurs. Obiectivul pe care ni l-am propus era sa tragem la 1:30.
Dupa o noapte odihnitoare si linistita, am ajuns din timp la zona de start si am avut suficient timp pentru incalzire si pregatirea mentala. Vizualizasem de zeci de ori fiecare metru al traseului si stiam cum aveam sa abordez fiecare portiune. 
Punctele provocatoare erau la intoarcerea pe Bulevardul Unirii, urcarea pe Calea Victoriei si zona Eroilor, iar cele energizante erau Piata Constitutiei, zona Stadionului National si coborarea de pe Calea Victoriei.
Nivelul de pregatire fizica si mentala erau pentru un rezultat de 1:35, iar celelalte 5 minute urmau sa fie obtinute cu sufletul. Eram foarte motivat si increzator si am plecat lansat din primele randuri de la start.
Dupa cateva sute de metri, am vazut pe partea cealalta grupul de lideri in care erau negrii si Alex alaturi de ei. Am simtit o bucurie foarte mare si a fost o sursa de inspiratie. Primul kilometru l-am parcurs in mai putin de 4 minute si ma simteam din ce in ce mai bine.
Am mentinut un ritm de 4:10-4:15 min / km pe urmatoarea portiune si am impartit cativa kilometri cu Theodor Manolache, ceea ce a fost foarte util, deoarece ne aflam intr-o zona cu putini colegi.
Dupa Piata Muncii, am trecut pe linia de tramvai si am incetinit putin pentru a felicita si incuraja performerii care deja se intorceau. La capatul Bulevardului Basarabiei, am fost ajuns de grupul de 1:30 si am decis sa ii insotesc.
M-am mentinut alaturi de ei pana la intoarcerea pe Bulevardul Unirii, de unde au inceput sa se indeparteze usor. Mi-am revenit treptat si la trecerea prin Piata Constitutiei eram ca nou. Am avut si ocazia sa ma intersectez cu masina oficiala si cu castigatorul care tocmai incheia cursa.
Am mentinut un ritm bun pana la urcarea de pe Calea Victoriei unde am fost surprins ca am reusit sa o urc intr-un ritm bun. Pe urcare m-a depasit Ionela in viteza, dupa care am revenit pe coborare si am continuat impreuna o buna portiune din traseul ramas (ea o lua inainte pe urcari, iar eu pe coborari).
La intoarcerea de la Eroilor, am redus ritmul, Ionela a accelerat si s-a distantat rapid. Resursele de energie ramase erau destul de scazute, asa ca am decis sa le dozez intr-un mod echilibrat.
Am incheiat cu un rezultat multumitor de 1:32 si am reusit sa-mi dobor si recordurile pe mai multe distante intermediare:
- 5 km: 21:09
- 8 km (5 mile): 33:52
- 10 km: 42:39
- 10,5 km (sfertmaraton): 44:48
- 16 km (10 mile): 1:09
- 20 km: 1:28
Dupa ce am primit medalia, m-am intors pe traseu pentru a-i felicita si incuraja pe cei care isi finalizau cursele, iar apoi am facut si o alergare de revenire la sfertmaraton impreuna cu Vlad pentru a o sustine pe Roxana.
Castigatorii au fost David Kwemoi Maru la masculin cu 1:01 si Vicoty Chepkemoi la feminin cu 1:12, ambii din Kenia. Eu m-am clasat pe locul 121 la general si 52 in categoria masculin 18-35 ani.
Alex a obtinut o performanta foarte buna si a reprezentat cu succes Romania si la acest eveniment. El a incheiat cu 1:11 pe locul 9 la general si 3 national. Sunt convins ca la urmatoarele competitii va obtine rezultate din ce in ce mai bune si noi putem contribui la succesul lui si al sportului romanesc.
Aici poti sustine si dona pentru o sansa la performanta. Am incredere ca impreuna putem reusi!