Duminica, 9 februarie, a fost organizat Forest Run Grand Prix Etapa a III-a. Gazdele evenimentului au fost Complexul Olimpic si Sportiv din Izvorani si Padurea Snagov.
Aceasta etapa s-a desfasurat sub spiritul olimpic si a reunit aproximativ 200 de alergatori. Traseul a avut aproximativ 10 km, cu start si sosire pe pista stadionului de atletism si 3 ture prin Padurea Snagov.
Aflat inca sub influenta celor petrecute la Ultra Swim, m-am hotarat sa abordez alergarea mai mult ca pe o recuperare. Sufletul inca inota in bazin, iar mintea si corpul erau intr-o stare de relaxare. Asezat la start si cu putin timp inainte de pornirea in cursa, mi-am dat seama ca imi uitasem numarul in rucsac, am dat un sprint sa-l iau si m-am intors cu cateva secunde inainte de start.
Traseul a fost din nou o mare provocare, cu mai multe straturi de zapada, gheata, noroi, apa, santuri, puieti pana la genunchi si multe denivelari. Se pare ca dificultatea traseelor a crescut de la o etapa la alta si oare ce va urma in urmatoarele etape?
Daca de obicei accelerez in prima si ultima parte a curselor, de aceasta data m-am gandit sa abordez diferit alergarea, astfel incat sa pornesc cu un ritm mai redus si sa accelerez treptat pentru a ma acomoda cu traseul.
Strategia functiona foarte bine pana cand spre finalul turei a doua am simtit o strafulgerare in glezna stanga. Dupa ce calcasem stramb in aceeasi pozitie de mai multe ori, glezna stanga cedase. Durerea era foarte puternica (dupa cum exprima si figura mea in poza de mai jos din stanga) si primul impuls a fost sa ma opresc.
Inspirat de Scott Jurek, am lasat durerea sa-mi iasa prin urechi si am continuat sa alerg. Am redus ritmul, lungimea pasilor si presiunea pe piciorul stang, am strans din dinti si am cautat sa calc cat mai drept. Am imbratisat durerea si m-am imprietenit cu ea, m-am trezit brusc in prezent si m-am concentrat pe pasi si respiratie.
Finalul pe pista a fost impresionant, iar pentru mine alergarea urma sa se prelungeasca si dupa linia de sosire, tocmai pentru a pastra glezna incalzita si a ma recupera mai rapid. Am continuat in alergare usoara pana la intrarea pe stadion si am facut cateva miscari de recuperare. A fost o buna oportunitate sa-i sustin si pe ceilalti curajosi care soseau. Am petrecut cateva minute acolo si a fost o mare bucurie.
Castigatorii au fost Ionut Purcea la masculin cu 38:05 si Florentina Buga la feminin cu 46:39. Rezultatul meu final a fost 51:36 si m-am clasat pe locul 63 la general si 43 in categoria 18-39 de ani. Sunt multumit si recunoscator ca am reusit sa celebrez spiritul olimpic atat prin participarea, cat mai ales prin incheierea acestei curse.
Pingback: Articole scrise in februarie 2014 | Cristian David-Matei