Sugas Trail Running 2013

Sambata, 12 octombrie, a fost organizata prima editie a Sugas Trail Running. Competitia s-a desfasurat pe un traseu din apropierea statiunii Sugas Bai (judetul Covasna) si a cuprins 3 categorii: Lung (aproximativ 26 km, diferenta pozitiva de nivel peste 1000 m), Scurt (aproximativ 15 km, diferenta pozitiva de nivel peste 600 m) si Copii.

Pentru mine si Radu a fost prima noastra alergare montana si ne-am inscris la cursa scurta. Pregatirile au inceput din vara si ne-am hotarat ca era cea mai buna oportunitate. Multumiri speciale lui Florin Simion si Adrian Ber pentru inspiratie, antrenamente si sfaturile pretioase oferite.

In ultima saptamana am facut tot felul de calcule si strategii pentru modul de abordare a cursei. Asta mai ales pentru ca profilul traseului nu era tocmai pe gustul meu, cu multiple schimbari de inclinatie (eu prefer pante lungi si constante).

Am plecat vineri dupa-amiaza din Bucuresti impreuna cu Bogdana Diaconu si am ajuns seara in Sfantu Gheorghe, unde ne-am si cazat. In ultimele zile ma luptasem cu o raceala, astfel ca am zis ca o sa decid cum alerg dupa cum ma simt dimineata.

Noaptea m-am odihnit bine si ma simteam intr-o forma buna. Ne-am trezit devreme si am ajuns la Sugas cu mai bine de o ora inainte de inceperea concursului. Pe drum am admirat peisajele minunate scaldate de razele soarelui. Cerul era senin si vremea superba. Parca era vara.

Dupa inscriere si ridicarea pachetelor de participare, am profitat de timpul avut la dispozitie si am facut o incalzire temeinica, o scurta inspectie a traseului si cateva poze de album. De asemenea, m-am alimentat si hidratat corespunzator si mi-am luat in buzunar 2 pliculete de magneziu pentru cursa.

Am pornit hotarat in prima parte a plutonului si m-am mentinut pana la prima portiune de plat, unde am fost depasit de o parte din concurenti. Am recuperat cu brio pe coborare si am ajuns din nou destul de in fata. Lunga urcare ce a urmat a fost pe placul meu si am mentinut un ritm constant. Cam pe la jumatatea ei, am simtit o puternica durere de ficat, dar am continuat increzator.

Totusi, m-am resimtit in varful catararii cand panta s-a schimbat si am ajuns in zona de plat. Acolo am incetinit ritmul si m-am straduit sa-mi reglez pulsul si respiratia pentru refacere. Am observat ca pliculetele de magneziu imi cazusera din buzunar si ca aveam sa ma bazez doar pe propria energie pana la punctul de realimentare. Mi-am incarcat rezervorul de energie si cu peisajele superbe pe care le vedeam de pe culme.

Am reusit sa-mi revin cu succes pana la inceputul coborarii si am pornit intr-o cursa nebuna la vale. Cu cateva mici rataciri de la traseu (mai ales in poiana, unde observam cu greu marcajele) si cateva alunecari pe marginea rapei, am coborat mai bine decat ma asteptam. Punctul de alimentare din vale a fost o adevarata binecuvantare. Am profitat din plin de el si mi-am luat si la pachet.

Urma partea cea mai provocatoare a traseului si care era pe gustul meu: o urcare lunga si constanta, urmata de o coborare lunga si abrupta. Daca pana atunci am alergat mai mult singur, am gasit un grup de alte 3 persoane si am alergat impreuna (la distante de cativa metri) o buna bucata. A fost mai placut si am avut noroc sa observam marcajul care i-a indus in eroare pe alti concurenti.

Dupa jumatate, urcarea parea ca nu se mai termina si tot intrebam voluntarii de pe traseu cat mai era pana la sosire. Intr-un final am ajuns si la ultima coborare si am luat-o din nou la vale in mare viteza. Cand am ajuns in varful partiei, am fost fascinat de privelistea minunata si apoi am luat-o vijelios spre sosire. Coborarea a fost de-a dreptul incantatoare si atmosfera de la baza era plina de energie pozitiva.

Mi-am dat seama ca mai aveam suficiente resurse si am urcat pe partie pentru a mai admira inca o data peisajele de basm. La final, am fost rasplatiti cu bere si gulas.

Si pentru ca m-am lungit cu povestea, despre rezultate scriu intr-un articol urmator.