In articolul trecut am aflat cum a reusit Pablo sa termine conducta si care au fost urmarile, iar in continuare aflam despre propunerea pe care i-a facut-o lui Bruno.
Din nou, la prietenul lui cel mai bun
Conducta l-a scos pe Bruno caratorul de galeti din afaceri, iar pe Pablo il durea sufletul sa isi vada vechiul prieten cersind bautura la crasma. Asadar, Pablo a stabilit o intalnire cu Bruno.
“Bruno, am venit sa te rog sa ma ajuti.”
Bruno si-a indreptat umerii incovoiati, iar ochii lui negri s-au ingustat pana cand au devenit o linie intunecata. “Nu-ti bate joc de mine”, a suierat Bruno.
“N-am venit aici ca sa te umilesc”, spuse Pablo. “Am venit sa iti ofer o ocazie excelenta de a face afaceri. Mie mi-au trebuit mai bine de doi ani ca sa termin prima conducta. Dar am invatat multe in acesti doi ani. Stiu ce unelte sa folosesc. Unde sa sap. Cum sa pozitionez conducta. Am facut insemnari pe masura ce inaintam cu lucrul si am dezvoltat un sistem care imi va permite sa construiesc o noua conducta… iar apoi o alta… si apoi inca una.
Singur, as putea sa construiesc o conducta pe an. Dar acesta nu este cel mai bun mod de a-mi folosi timpul. Ceea ce planuiesc eu sa fac este sa va invat pe tine si pe altii cum sa construiti conducte… Apoi voi ii veti invata pe altii… si fiecare dintre acestia va invata pe altcineva… pana cand va exista o conducta in fiecare sat din tinut… apoi o conducta in fiecare sat din tara… si, in cele din urma, o conducta in fiecare sat din lume!”
“Gandeste-te putin”, continua Pablo, “am putea sa castigam un mic procent din fiecare litru de apa care trece prin aceste conducte. Cu cat curge mai multa apa prin conducte, cu atat mai multi bani vor curge in buzunarele noastre. Conducta pe care am construit-o nu este sfarsitul unui vis. Este doar inceputul!”
Bruno a vazut in sfarsit Imaginea de Ansamblu. A zambit si i-a intins prietenului sau palma batatorita. Au dat mana… si apoi s-au imbratisat ca doi prieteni ce nu se mai vazusera de mult.
Saptamana viitoare aflam deznodamantul povestii.