Saptamana trecuta am aflat cum actiunile mici ale lui Pablo au dus la progrese in constructia conductei si acum urmeaza sa vedem care au fost rezultatele.
Situatia se schimba
Zilele s-au transformat in luni. Intr-o buna zi, Pablo isi dadu seama ca ajunsese cu conducta la jumatate, iar asta insemna ca nu mai trebuia sa faca decat jumatate de drum ca sa isi umple galetile cu apa! Pablo folosi timpul ramas ca sa lucreze la conducta. Ziua in care aceasta avea sa fie gata era din ce in ce mai aproape.
In vreme ce se odihnea, Pablo isi privea vechiul tovaras spetindu-se sa care galeti. Umerii lui Bruno erau tot mai incovoiati. Era garbovit de durere, iar pasii ii erau ingreunati de truda zilnica. Bruno era manios si ursuz, blestemand soarta care il condamna sa care galeti cat era ziulica de lunga, pana la sfarsitul vietii.
Incepu sa stea mai putin la munca si mai mult in crasma. Cand crasmarii il vedeau pe Bruno apropiindu-se, sopteau: “Uite-l pe Bruno, caratorul de galeti” si chicoteau cand betivanul satului maimutarea statul garbovit si umbletul tarsait al lui Bruno. Bruno nu mai dadea de baut si nu mai spunea glume, preferand sa stea singur intr-un cotlon intunecat, inconjurat de sticle goale.
In cele din urma, pentru Pablo sosi ziua cea mare – terminase conducta! Oamenii s-au ingramadit sa vada apa tasnind din conducta in rezervorul satului! Acum ca satul avea o rezerva permanenta de apa proaspata, oamenii din imprejurimi se mutara aici, iar satul se mari si prospera.
Odata ce conducta a fost gata, Pablo nu a mai fost nevoit sa care apa. Apa ajungea in sat, fie ca el muncea sau nu. Apa curgea cand Pablo manca. Curgea cand dormea. Curgea la sfarsit de saptamana, cand Pablo se distra. Si cu cat curgea mai multa apa in sat, cu atat mai multi bani curgeau in buzunarele lui Pablo!
Pablo – omul cu conducta ajunsese sa fie cunoscut ca Pablo – facatorul de minuni. Politicienii il laudau pentru viziunea lui si il implorau sa candideze la functia de primar. Dar Pablo a inteles ca ceea ce realizase nu era o minune. Era pur si simplu prima etapa a unui vis mare, urias. Vedeti dumneavoastra, Pablo avea planuri care depaseau cu mult granitele satului.
Pablo si-a propus sa construiasca conducte in lumea intreaga!
Ce a urmat? Aflam saptamana viitoare.