Astazi am terminat de citit o carte minunata – “Atitudinea este totul“, de Keith Harrell. Vreau sa impartasesc un fragment care mi-a placut cel mai mult:
“Am intalnit recent pe cineva care a devenit propriul sau instructor in motivare, decoperindu-si motivele. Tocmai ma asezasem pe locul meu in avion, cand barbatul de langa mine s-a prezentat, dupa care mi-a adresat intrebarea standard: “Cu ce te ocupi?”
“Sunt vorbitor motivational si consultant. Dar tu?”
“Vand castraveciori murati”, imi spuse mandru. “Stii ceva despre muraturi? Nimeni nu vinde muraturi cum o fac eu. Iubesc muraturile! Sunt mii de feluri de muraturi: dulci, sarate, acrisoare, crocante, taiate, cu marar, aromatizate, in suc propriu, tot felul de muraturi. Poti manca muraturi cu orice, in orice moment al zilei. Iubesc muraturile. Chiar acum, am un borcan in geanta. Nu cred ca ne vor servi ceva in zborul asta, dar daca te saturi sa tot mananci covrigei, iti fac un sandvici cu muraturi.”
In acel moment, insotitoarea de zbor se apropie si ne intreba daca dorim o bautura. Imediat, domnul cel “muraturos” o aborda, intreband-o daca nu ar vrea ea niste muraturi sau, daca este cineva care ar pofti la delicatesele imborcanate, numai sa-i spuna, ca are pentru toata lumea.
Cand facu o pauza, m-am gandit sa profit de sansa, caci nu se stia daca se va mai ivi. L-am intrebat cum capatase o asemenea bizara pasiune.
“Aveam un loc de munca intr-un cu totul alt domeniu si, la un moment dat, am fost concediat. Nu m-am descurajat. Am luat ziarul si am citit fiecare oferta de locuri de munca. Una dintre ele mi-a atras atentia: se cautau agenti de vanzare pentru muraturi. Nu prea stiam multe lucruri despre ele, dar aveam nevoie de un loc de munca. La inceput, cand intalneam o persoana si eram intrebat cu ce ma ocup, spuneam ca activez in industria alimentara. Ma simteam jenat sa le spun adevarul, ca vindeam muraturi. Intr-o zi insa, am realizat ca tocmai vanzand bunataturile astea aveam o noua viata: sotia mea e fericita, avem o casuta, o masina frumoasa si sansa de a ajuta comunitatea. Avem un baietel care-i bolnav, dar, multumita muraturilor, sotia mea poate sta acasa sa-l ingrijeasca pe cel mic. Ador muraturile! Nu uita, daca vreodata ai nevoie de muraturi, iti fac rost cat ai clipi. Daca vreun cunoscut de-al tau doreste muraturi, nu ezita sa ma suni si imediat ma infiintez.”
Avionul ateriza curand si, in timp ce coboram, ne stranseram din nou mainile. Imi intinse cartea lui de vizita. In mijlocul bucatelei de carton, trona desenul unui castravecior de un verde vesel. O pastrez si acum, pentru a-mi reaminti cat de importanta este automotivarea. Motivul profund al atitudinii colegului meu de zbor era, de fapt, dragostea pentru familia sa. Este important sa descoperi ceea ce te motiveaza pentru a dobandi pasiunea de care ai nevoie in obtinerea succesului.
Retine, cea mai puternica forma de motivare este cea interioara. Motivarea nu are caracter permanent. Trebuie sa faci in fiecare zi ceva pentru a-ti mentine energia, concentrarea si entuziasmul.
Motivarea externa are dezavantajul temporaritatii; este ca atunci cand asculti unul dintre marsurile lui John Phillips Sousa: cat canta, picioarele parca ti se misca singure si incepi sa dansezi ori sa tropai, dar, in momentul in care muzica s-a terminat, este probabil ca te vei aseza pe scaun, asteptand urmatorul cantec. Imi doresc sa ai abilitatea de a dansa in continuare, mult dupa ce tobele vor fi incetat sa bata.“