Doamne, nu lua de langa mine
Comoara mea nepretuita,
Floarea de inima iubita
Care mi-a aratat numai ce este bine!
Este lumina mintii intunecate,
Caldura sufletului rece;
Cand mi-este alaturi orice durere trece
Precum o umbra ratacita-n noapte.
Imi da putere-atunci cand sunt slabit
Si ma ridic-atunci cand sunt cazut.
Cu iubire inima mi-a umplut
Si de ea m-am indragostit.
Tot aurul si argintul de pe pamant
Nu valoreaza cat minunatu-i suflet sfant;
Te rog, Doamne, da-mi zile sa traiesc
Pentru a-i arata cat de mult o iubesc!
Aceasta poezie am scris-o pe 13 septembrie 2005.