Unde sunteti voi acum
Mircea, Mihai, Stefan,
Sa ne-ntoarceti de pe-acest drum
Si sa salvati din nou al nostru neam…
Viata voi v-ati dat in razboaie
Ca sa aparati a tarii independenta,
Dar noi acum ne luptam printre gunoaie
Si suntem ingropati in neglijenta.
Dar va chem, veniti iarasi printre noi,
Caci, din nou, peste tot e suferinta si razboi…
Trecut-au multe sute de ani,
Dar suntem inconjurati tot de tirani.
Voi ne-ati scapat de turci, rusi, poloni si unguri,
Dar acum ne-au napadit si umplu ale noastre campuri.
Si voi ati vrut, si noi vrem liniste si pace,
Insa conducatorii tarii au alte ganduri si nu avem ce face…
Taranii nu mai au legume in razoare,
Mii de oameni bolnavi zac in spitale,
Coruptia este acum in floare.
De ce am vrea in Europa oare?
Sunt mii de cersetori in strada,
Politica sta si ea sa cada,
Economia este luata de vant…
Nu mai ajungem in Europa, ci-n pamant!
Va rog, mai ganditi-va o clipa…
Merita sa ne grabim spre ispita?
Vrem legi si libertati europene?
Sa ne curga sange drogat prin vene?
Ne pierdem identitatea nationala,
Ramanem fara moneda traditionala…
Eminescu, Caragiale, Brancusi,
Unde veti mai fi voi atunci?
Sper sa nu-mi fi irosit timpul degeaba
Si Romania sa se grabeasca-n Europa,
Caci astfel cruda ne va fi soarta
Si nu vom mai auzi de tara asta…
Am scris poezia aceasta pe 7 iulie 2005.