“In fuga: Autobiografia”, Ronnie O’Sullivan
- “Daca nu m-as fi apucat de alergari, probabil ca as fi abandonat de mult si snookerul. Alergatul a devenit religia si crezul meu si metoda prin care reusesc sa-mi pastrez calmul. Alergatul poate fi dureros si ingrozitor de solicitant fizic, dar este probabil punctul cel mai apropiat de o eliberare spirituala si accesibil mie. Vreau sa impartasesc frenezia alergatului cu toata lumea – cei ce aveti deja acest virus va veti regasi, sper, in cartea mea si – cine stie? – poate chiar veti descoperi aici vreun sfat util voua. Iar pe ceilalti poate reusesc sa-i conving sa iasa afara la aer curat, pentru o doza de serotonina.”
- “Pe atunci, jucatorii de snooker nu prea isi bateau capul pentru forma lor fizica. Chiar dimpotriva! Higgins Vrajitorul avea mai mereu o tigareta de foi in coltul gurii si o halba de Guiness prin apropiere. Canadianul Big Bill Werbeniuk urma chiar si o bizara recomandare scrisa de un medic prin care i se recomanda sa bea bere cand joaca, pentru a-si putea controla tremurul bratului. Oricum, asta era scuza lui.”
- “Dar sa facem o distinctie clara intre jogging si alergari. Joggingul e greu, dar alergarea e usoara. A alerga e la fel de simplu cu a te spala pe dinti. Nu celui care alearga 10 kilometri in 27 minute ii este greu, ci celui care alearga 10 kilometri in 54 de minute, deoarece el isi utilizeaza toti muschii. Joggingul presupune un ritm lent, un ritm care iti solicita umerii, coapsele si genunchii, care trebuie la fiecare miscare ridicati cat mai sus posibil. Cand alergi, totul in jurul tau pluteste. Intri treptat intr-un ritm ca de dans. Corpul nu se misca, capul nu se misca, iar umerii nu se rotesc. Coapsele au libertate de miscare, iar talpile petrec mai mult timp in aer. Treci pe langa stalpii de iluminat public si te minunezi de cat de rapid acoperi distantele. Esti racordat la bataile inimii, la ritmul pasilor si poate la cele cateva pasarele pe care le mai auzi prin mediul inconjurator. E foarte frumos.”
- “- In Telford il am pe Chris Davies, mi-a spus Terry. El face 10 kilometri in 28 minute si 37 de secunde. [...] Chris era postas si alerga la Jocurile Commonwealth-ului. Se mutase din Telford in Stoke pentru a fi mai aproape de familia sotiei sale, dar se antrena la fel de mult si acolo. Intreaga familie alearga. Cumnatul sau scoate 2 ore si 20 de minute la maraton, sotia lui scoate 35 de minute la alergarea de 10 kilometri, un alt cumnat a scos 2 ore si 15 minute la maraton si a concurat la ultimul campionat mondial. Sora lui, Sian, alearga 10 kilometri in 34 de minute. Imaginati-va familia asta. Ce nebunie!”
This entry was posted in
Carti citite,
Lectii de viata,
Sport. Bookmark the
permalink.
