Aseara s-a jucat finala Ligii Campionilor intre Chelsea Londra si Bayern Munchen, finala jucata chiar pe arena bavarezilor. Scorul a fost 1-1 dupa 90 de minute, s-a pastrat dupa 120 de minute si s-a terminat 5-4 (4-3) dupa loviturile de penalty.
Istoria finalei a fost simpla, cu mult dramatism si un triumf al fotbalului total jucat de Chelsea. Au fost absente mari de ambele parti, 4 la Chelsea si 3 la Bayern (ca la penalty-uri… coincidenta, oare?) si echipele au fost destul de peticite. In plus, Chelsea a stabilit si un record (printre multe altele), avand un titular care a jucat pentru prima data in acest sezon al competitiei in finala castigata – Bertrand. Nu e de mirare ca a fost si unul dintre cei mai slabi jucatori de pe teren, alaturi de coechipierul sau, Mata si de adversarii sai, Gomez si Olic, care a intrat ca rezerva.
Tacticile au fost previzibile. Bayern a tinut mingea, a plimbat-o in jurul careului si a incercat sa traga niste suturi spre poarta, poate poate iesea ceva. Ceea ce a iesit au fost o multime de auturi si cornere, fara niciun rezultat. Chelsea s-a aparat, au jucat vertical si pe contra-atac. O greseala grava a lui Cech a dus la golul lui Muller din minutul 83, cand jocul s-a schimbat brusc. A fost momentul decisiv, cand eu am prevazut ce va urma, doar prin 3 cuvinte: Torres – corner – gol. Apoi cei 2 antrenori au facut mutarile decisive, care au dus la deznodamantul finalei. Roberto di Matteo l-a inlocuit pe Kalou cu Torres in minutul 84, iar Jupp Heynckes l-a inlocuit pe Muller cu van Buyten in minutul 87. Ca o profetie indeplinita, Torres s-a distrat cu partea stanga a apararii lui Bayern, a obtinut primul corner al lui Chelsea, din care Drogba a inscris in minutul 88.
Astfel, s-a ajuns la prelungiri in care Chelsea a iesit mai mult la joc, Torres continuand distractia. In minutul 95, a fost punctul culminant, cand Ribery a fost faultat in careu de Drogba, Robben a executat si Cech a aparat remarcabil. Ribery a fost imediat inlocuit cu Olic, fiind accidentat. O alta coincidenta (oare?) a fost ca Bayern a primit un penalty si in meciul retur din semifinale cu Real, unde Robben a inscris, iar Chelsea a primit un penalty impotriva sa in returul din semifinale cu Barcelona, cand Messi a ratat. Finalul era prin urmare previzibil si s-a ajuns la loviturile de penalty, fiind o mare intorsatura a statisticii. Bayern castigase toate cele 3 meciuri incheiate la penalty, printre care semifinala cu Real si finala cu Valencia, iar Chelsea pierzand singurele 2 meciuri incheiate la penalty, finala cu Manchester si semifinala cu Liverpool.
La executarea loviturilor, desfasurarea a fost: Lahm – gol, Mata – ratare, Gomez – gol, Luiz – gol, Neuer – gol, Lampard – gol, Olic – ratare, Cole – gol, Schweinsteiger – ratare, Drogba – gol. Am prevazut ca Mata si Olic urmau sa rateze, iar cea mai mare surpriza a fost Schweinsteiger. Astfel, Drogba aduce la Londra prima Liga a Campionilor din istorie. Bravo Chelsea!
Este trimuful fotbalului total jucat de Chelsea, avand o echipa adevarata cu un antrenor senzational. Roberto di Matteo a preluat-o pe Chelsea cand era in optimile de finala si pierduse cu 3-1 la Napoli. N-a pierdut niciun meci din cele jucate in competitie, castigand cu 3-1 returul cu Napoli si 4-1 dupa prelungiri, a invins-o pe Benfica de 2 ori (1-0 la Lisabona si 2-1 la Londra), a castigat cu Barcelona cu 1-0 la Londra si a facut 2-2 in retur.
Pe scurt, Chelsea este o echipa de peste 5 stele: Cech, un portar excelent de 5 stele; o aparare de peste 5 stele, oricare dintre fundasi fiind la un nivel inalt – Cole, Luiz, Terry, Ivanovic, Cahill, Bosingwa; un mijloc de peste 5 stele, cu 2 jucatori remarcabili, care s-a vazut cat de clar le-au lipsit in finala si care au inscris 2 goluri de generic in sferturi si semifinala – Ramires si Meireles; un atac de 5 stele, cu 2 campioni continentali (in Africa si Europa) – Drogba si Torres (care este si campion mondial); di Matteo, un antrenor de peste 5 stele, un lider genial, care a reusit sa sudeze echipa si sa castige Liga Campionilor ca interimar.
Cea mai importanta calitate a lui Chelsea in 2012 este CREDINTA. Au crezut in ei, in antrenorul lor si in victorie. Au reusit sa faca istorie si sa demonstreze ca pot castiga in cele mai vitrege conditii. Bravo lor, bravo campionilor!
Ce urmeaza? Chelsea a incheiat pe locul 6 in campionatul Angliei si astfel devine si echipa cu cea mai slaba clasare in competitia interna care castiga Liga Campionilor (Liverpool reusise inainte performanta terminand pe locul 5 campionatul). Astfel, sezonul viitor, Chelsea joaca in turul preliminar pentru calificarea in grupe.
Pentru mine, Chelsea este un adevarat exemplu de credinta, determinare, coeziune, dedicare si concentrare. Felicitari!
Dupa finala castigata de Manchester United tot in fata lui Bayern Munchen, intorcand rezultatul de la 0-1 la 2-1 in ultimele 2 minute ale meciului, finala din acest an este una dintre cele mai impresionante si o lectie de fotbal. Am trait-o la intensitate maxima si este un exemplu pentru care fotbalul este sportul rege. Si Liverpool a reusit o revenire spectaculoasa de la 0-3 la 3-3 intr-o repriza, castigand la loviturile de penalty. Prin aceasta, englezii demonstreaza ca ei au inventat fotbalul si stiu cum sa il joace.