Sambata, 8 februarie, am inotat pentru HOSPICE Casa Sperantei la Ultra Swim 2014. La eveniment au participat aproximativ 150 de inotatori la individual sau stafeta.
Eroul principal a fost Remus Miron care a parcurs 56 km in 24 ore si a stabilit un nou record national. El a dat startul evenimentului vineri la ora 11:20 cand si-a inceput ultramaratonul de inot. 
Pe parcurs i s-au alaturat in bazin campioni, prieteni si sustinatori pentru a-l sprijini pe Remus. Gabriel Draghici si Andrei Rosu au inotat fiecare cate 20 km si i-au tinut companie o perioada indelungata.
Remus a incheiat ultramaratonul in aplauzele a sute de sustinatori care au umplut bazinul olimpic din Izvorani si a predat astfel stafeta celorlalti inotatori. Fiecare a inotat intre 500 m si 20 km.
Pentru mine a fost primul eveniment de inot la care am participat si a fost unul cu adevarat special: desfasurat in ziua inceperii Jocurilor Olimpice de la Soci, in bazinul olimpic de la Izvorani, alaturi de multi colegi curajosi si determinati, dupa ce am asistat la stabilirea unui nou record national. 
A fost o mare provocare sa inot cei 2000 m propusi intr-un bazin olimpic de 50 m, deoarece antrenamentele le-am facut in bazine de pana la 25 m si cea mai lunga distanta parcursa era de 1000 m.
Daca pana la start aveam tot felul de ganduri legate de modul in care ma voi descurca, cand am sarit in apa mi s-au activat brusc toate simturile si m-am trezit complet in prezent. Am simtit apa rece si umeda, am luat primele guri de apa, am deschis bine ochii sa vad capatul celalalt al bazinului, auzeam incurajarile celor de pe margine si din tribune.
Primele lungimi au fost mai mult de acomodare cu ritmul, cu respiratia, cu gandurile, cu apa care imi intra din cand in cand in gura si pe nas, cu temperatura apei, cu distanta dintre intoarceri, cu cei 7 colegi de culoar. La inceput imi ocupam timpul numarand bazinele parcurse, calculand si uitandu-ma la ceasul de pe perete. Apoi m-am concentrat pe respiratie si pe ritm.
Eram destul de incordat si ma gandeam cum sa duc la capat aceasta provocare. Am facut mai multe pauze, am povestit cu colegii de culoar si cu sustinatorii de pe margine, am facut poze. Astfel timpul a trecut mai usor si corpul a colaborat cu mintea pentru a face fata cu succes.
Si dupa primii 1000 m am ajuns intr-o stare de relaxare completa, de eliberare, de flux. Sufletul a preluat controlul si coordona trupul si mintea. M-am cufundat intr-un univers interior in care simturile erau mult diminuate. Vedeam doar cateva unde de apa prin ochelarii deja aburiti, rareori auzeam cate ceva, apa care mai intra uneori in gura si pe nas iesea la fel de usor afara.
Eram intr-o contopire totala cu apa, iar corpul plutea si aluneca lejer. Nu-mi mai ieseau numaratorile si calculele, asa ca le-am lasat in seama voluntarei de la capatul bazinului. Eram intr-o stare de transa din care ma mai trezeam la cate 100 m cand ma straduiam sa aud numarul magic al bazinelor ramase. Timpul parca ramasese pe loc pe masura ce numarul scadea.
Dupa ce am terminat cei 2000 m, am ridicat piciorul pe marginea bazinului pentru a iesi si am cazut inapoi in apa. Asa ca m-am hotarat sa traversez cele 2 culoare laterale si sa ies pe scara. Am aflat de la voluntara ca o cheama Adriana si apoi am pornit in alergare spre poarta de premiere.
Mi-am adus aminte ca aveam de luat prosopul si papucii si m-am intors. La curba am alunecat pe covorul ce inconjura bazinul. M-am ridicat, am rearanjat covorul, apoi m-am dus si mi-am luat echipamentul. Am ajuns intr-un final la poarta unde am primit medalia si am facut inca o poza, dupa care am mai ramas sa-i sustin pe cei care mai aveau de inotat.
E dificil de descris in cuvinte modul in care m-am simtit. Abia acum, dupa cateva zile, imi dau mai bine seama de impactul evenimentului si de intensitatea cu care s-a desfasurat. Sufletul este in continuare in bazinul din Izvorani si inoata in voie. Fiecare amintire si gand legate de eveniment au o vibratie puternica si sunt incarcate cu multa energie pozitiva.
A fost un amestec de senzatii si sentimente. Am fost preocupat de modul in care ma voi descurca, am trecut prin stari de incordare, tensiune, concentrare, eliberare si relaxare. Iar la final am fost bucuros si multumit ca am reusit sa duc la capat cu succes si aceasta provocare. 
I-am admirat pe Remus si pe ceilalti colegi pentru curajul si determinarea lor, am fost inspirat de intreaga energie pozitiva. Apreciez organizatorii, fotografii, voluntarii si suporterii pentru sprijinul pe care ni l-au oferit si sunt recunoscator pentru ca am putut lua parte la acest minunat eveniment. 
Ultra Swim 2014 a fost dedicat sustinerii cauzei HOSPICE Casa Sperantei. Au fost 48 de fundraiseri, 459 de donatii si s-au adunat 33.358 lei pana acum. Puteti sustine si dona in continuare aici. Am incredere ca impreuna putem reusi.