Azuga Trail Race 2013

Sambata, 19 octombrie, s-a desfasurat a doua editie a Azuga Trail Race. La competitie au participat peste 350 de alergatori: 79 la proba scurta (9 km cu 600 m diferenta pozitiva de nivel) si 272 la cea lunga (27 km cu 600 m diferenta pozitiva de nivel).

Pentru mine, era a doua alergare montana (dupa Sugas Trail Running din urma cu o saptamana) si m-am inscris la cursa scurta. De data aceasta ma simteam minunat: depasisem starea de raceala, eram plin de energie si traseul era ideal pentru mine.

Am plecat din Bucuresti cu noaptea in cap si am ajuns la Azuga cu mai bine de o ora inainte de start. Am avut timp suficient pentru inscriere, incalzire si intrarea in starea de spirit pentru o asemenea competitie.

Vremea era inchisa si rece, iar vantul batea amenintator, astfel incat echiparea si incalzirea au fost foarte importante. Strategia pe care mi-am propus-o a fost sa raman concentrat intai la mine si apoi la traseu.

Zona de la baza partiei Sorica a fost atat punct de pornire/sosire, cat si intermediar inainte de urcarea pe partie. Pentru a nu mai risca sa le pierd pe traseu ca la Sugas, am luat 2 pliculete de magneziu inainte de cursa. M-am asezat la start in primele randuri, hotarat sa alerg intr-un ritm rapid primii 2,5 km si am reusit un timp sub 12 minute. Apoi am pornit increzator urcarea abrupta de peste 2 km.

Am abordat-o pas cu pas, am fost ancorat in prezent (ma uitam la zona in care faceam urmatorul pas, eram concentrat pe puls si respiratie, imi simteam fiecare muschi), iar din cand in cand ma mai uitam in fata sa-mi fac o idee cat mai am si uneori si-n spate sa ma incurajez vazand cat am parcurs deja.

Prima parte a decurs destul de bine si apoi am luat o decizie riscanta de a alege o portiune mai dificila si mai putin circulata. Mi s-a parut ca este mai scurta, dar nu a fost asa si mi-am consumat jumatate din energie pe cele cateva sute de metri. Am revenit pe poteca oficiala cand ajunsesem deja la jumatatea partiei si am continuat urcarea intr-un ritm alert.

Am incheiat catararea in 28 de minute si dupa ce am ajuns in varf m-a strafulgerat din nou durerea de ficat. De data asta eram constient si in control. Mi-am zis ca stiu ce se intampla, am acceptat-o si am continuat relaxat. Durerea a disparut ca prin minune dupa cativa pasi si mai revenea din cand in cand sa ma atentioneze.

Alergarea pe coama a fost in conditii vitrege: noroi, balti si un vant rece. Singura alinare era privelistea superba pe care o puteam admira. La coborare am avut cateva provocari: namol si balti, a necesitat atentie la marcaje si am avut cateva mici rataciri de la traseu.

Am ajuns la final dupa 1h 18′ si am obtinut locul 12 la masculin si 15 la general. Am fost surprins ca in mare mi-am mentinut pozitia ocupata dupa primii 2,5 km. Intreaga cursa a fost un succes si rezultatul este foarte multumitor. Radu a terminat dupa 1h 26′ pe locul 15 la masculin si 19 la general.

Partea cea mai frumoasa abia a urmat. Timp de peste 4 ore am ramas la baza partiei pentru a sustine si incuraja alergatorii care treceau pe la punctul intermediar sau care soseau. Atmosfera a fost minunata: veselie, muzica buna si masa bogata (cascaval, fructe, dulciuri, sucuri, energizante, bere). Am sarbatorit apoi la restaurant cu ciorba si tocanita de vacuta.

Felicitari pentru organizarea foarte buna, echipei de fotografi pe care i-am intalnit in multe zone de pe traseu si participantilor curajosi care au contribuit la succesul evenimentului. Pentru mine a fost o zi minunata si mi-am triplat increderea in mine.