“Scoala animalelor” este o fabula scrisa de Dr. R. H. Reers care evidentiaza sistemul educational:
“Odata ca niciodata animalele se hotarasera sa faca un gest eroic pentru a infrunta greutatile “Lumii noi” si au deschis o scoala. Au adoptat un program de invatamant constand din cursuri de alergare, catarat, inot si zbor. In vederea unei administratii mai usoare, toate animalele s-au inscris la toate disciplinele.
Rata s-a dovedit excelenta la inot, mai buna chiar decat instructorul ei, lua note foarte bune la zbor, insa se arata extrem de neindemanatica la alergare. Fiind atat de slaba la aceasta proba, trebuia sa ramana peste ore, sa renunte la inot pentru a se antrena. Asa a si facut, pana ce si-a ranit labele palmate, iar la inot a obtinut doar rezultate mediocre. Insa mediocritatea e un lucru admis la scoala, asa ca nimeni nu s-a sesizat, in afara de rata, care si-a facut mult sange rau.
Iepurasul, fruntas al clasei la alergat, a facut o grava depresiune nervoasa incercand sa compenseze esecurile la inot.
Veverita excela la catarat, insa s-a simtit din ce in ce mai frustrata la orele de zbor, fiindca instructorul o silea sa ia startul de la sol, de jos in sus, in loc sa-l ia din varful copacului.
Vulturul s-a dovedit a fi un copil dificil si a trebuit supus unei discipline foarte severe. La orele de catarat ii intrecea pe toti, ajungea primul in varful copacului, dar insista sa ajunga acolo in stilul lui, foarte personal.
La sfarsitul anului, un tipar anormal, care inota extraordinar de bine, izbutea sa si alerge, sa se catere si chiar sa zboare cat de cat, a obtinut media cea mai buna.
Cainii de preerie au ramas in afara scolii, contestand taxa impusa, deoarece administratia n-a vrut sa adauge in programa sapatul si scormonitul in vizuini. Si-au trimis copiii sa uceniceasca pe langa bursuc si, mai tarziu, s-au asociat cu mistretii si popandaii pentru a crea o scoala particulara.“